As fi vrut sa cred ca am capatat ceva experienta in ceea ce priveste exprimarea in spatiul...public. Adica, am un blog personal unde scriu din cand in cand ... ca sa ma citeasca lumea, evident, am coordonat o actiune la nivelul orasului si imprejurimilor lui, am fost nevoita sa vorbesc in numele mai multor oameni cu....reprezentanti ai unor institutii publice...am aparut de cateva ori "la televizor":) si de cateva ori m-am auzit "la radioooo"...
Cu toate acestea pare-se ca e greu "job"-ul acesta...nu degeaba exista scoli speciale pentru asta.
Mi-ar fi placut sa fiu un jurnalist cu "acte in regula". dar nu sunt.
Pe deasupra sunt si o persoana emotiva, stiu stiu, emotiile sunt bune, spune oricine vrea sa te incurajeze in acest sens....
In Cazul Albert, m-am implicat in primul rand, emotional, asa cum am facut cu orice altceva mi-a solicitat implicarea...am mai spus sunt mama si ..nu am putut ramane indiferenta.
Intrebata zilele acestea, cum, de ce si cand am aflat despre Albert..am tot spus, frant sau rasfrant, depinde de cum mi-a permis timpul sau starea...in ce fel am luat eu contact cu familia Marcu.
Imi amintesc exact.
L-am sunat pe Aex Pantea sa-i reamintesc sa-mi trimita niste fotografii. Alex, este, ceea ce spuenam mai sus ca mi-as dori sa fiu, un jurnalist cu acte in regula, de ani buni de zile, concret si exact asa cum l-am cunoscut inca de pe bancile scolii. Mi-a spus din primele vorbe ca este ..afectat de o poveste a unui copil de 2 luni din Atel...si incet incet am aflat, de la el, povestea lui Albert.
Il stiu pe Alex de ceva ani, niciodata nu l-am "gasit" mai emotionat....
Alex este tatic. Pe seama acestui fapt, am pus implicarea si daruirea de care el a dat dovada in zilele ce au urmat.
De ce spun toate astea acum. Pentru ca, acum cateva minute m-a sunat Alex sa-mi spuna ca in contul lui Albert sunt 120.000.000 minlioane de lei vechi. Si mi-am amintit. Alex este tatic si JURNALIST.
Destul de tacut zilele acestea...poate mai dedicat ca nicicand, asa il simt pe Alex astazi.
Alt tatic, Nelu Ivan, mi-a oferit ieri o perspectiva minunata a cazului Albert..."Albert, un copil de numai cateva luni,a reusit sa mobilizeze o asa "gramada de oameni", si asta este in final puterea lui Dumnezeu, cred eu"
Alti tatici, nu mi-au spus nimic.deschis pur si simplu portofelul. Am luat banii de la fiecare si fiecaruia in parte le multumesc si acum.
Despre taticul lui Albert, ce sa va mai spun? Demn si inlacrimat ne-a povestit cum a ajuns la si cum din acel moment, a inceput sa spere, sa-si duca mai usor zilele si noptile alaturi de Camelia si Albert.
Inchei cu acelasi mesaj...familia Marcu a inceput sa creada in noi, oameni buni. Incerc sa cred ca nu-i vom dezamagi. Incerc.
Sa ne auzim cu bine.
5 comentarii:
Din punctul meu de vedere aveti suficienta experienta si talent pentru a scrie, cine mai are nevoie de "acte in regula" cand totul este atat de clar si din suflet scris. Am avut ocazia sa vorbesc si eu cu Alex in legatura cu acest caz si din fericire am avut ocazia sa il intalnesc pe tatal lui Albert, m-a impresionat atat de mult omul simplu dar atat de demn, neobisnuit sa primeasca nimic gratis dar care face orice sa isi vada baiatul sanatos, dupa ce am povestit cu el despre caz nu am mai fost in stare de nimic toata ziua. Apreciez mult faptul ca v-ati implicat si faceti atat de multe pentru ei. Felicitari va doresc din tot sufletul si Doamne ajuta sa se stranga banii respectivi iar Albert sa se faca bine.
Multumesc mult, se spune ca atunci cand visezi singur visul este reverie...atunci cand incep sa viseze mai multi, doar atunci visul poate prinde contur de realitate. Multumesc.
Imi cer scuze ca nu m-am semnat in primul comentariu, numele meu este Diana Moga, eu cred ca dupa cata lume s-a mobilizat si insanatosirea lui Albert a devenit visul atator persoane si se afla in rugaciunile atator oameni care au auzit de cazul lui ca o sa se stranga acei bani mai repede decat se asteapta cineva.
Cristina eu doresc sa-ti multumesc pentru faptul ca ai preluat "frâiele" acestui proiect "de viaţă şi de...viaţă". Albert a intrat în conştiinţa multor semeni şi dă dovadă de foarte multă forţă. Acum nu ne mai împărţim în femei şi bărbaţi, albi sau negri, partide etc. Acuma, întradevăr suntem uniţi în cuget şi simţiri. Şi asta este meritul micuţului Albert. Cine altcineva ar fi reuşit să facă asta?
Speranta moare ultima. Spera in continuare. Si eu sper dar in acelasi timp CRED ca oamenii nu ii vor dezamagii pe cei doi parinti sa-si vada copilasul sanatos.
Dumnezeu sa-l ajute si sa-l faca sanatos!
Trimiteți un comentariu