Identitate si repercusiuni

Intamplari minunate dintr-un trecut nu prea indepartat care imi construiesc, inca, identitatea...

07 noiembrie 2011

Asta carte sunt


Imi desfasor activitatea de zi cu zi inconjurata de carti si de oameni care citesc. Sau care ar trebui sa citeasca.
Prin natura meseriei mele incerc sa fiu o interfata intre cititor si carte, nici nu stiu daca ma straduiesc sa ii ajut pe oameni sa-si gaseasca lectura potrivita, sau necesara, sau de fapt, ajut cartile sa-si gaseasca cititorii.
Se spune ca orice om este o carte, ca orice existenta poate fi transformata intr-un roman, stim ca ne regasim in personaje, in fire narative, empatizam asa de puternic cu vreo eroina sau un erou principal dintr-o poveste...
Mi-a venit randul "bunii mei", sa devin o carte, poate prea devreme. Un distins profesor de literatura din vremea liceului, ne spunea sa ne gandim sa scriem romane dupa ce implinim 40 de ani, vorbea doar cu niste elevi dintr-o clasa de filologie, care toti aveau impresia, pe la 17 ani, ca pot deveni autori.
Deci de maine sunt Carte vie. In holul primariei va stau la dispozitie. Inteleg ca ma puteti imprumuta si ca aveti la dispozitie 40 de minute...(ce multe cifre in postul asta), ziceam ca aveti la dispozitie 40 de minute ca sa ma ... deschideti, rasfoiti, cititi, .. sau poate ca in fapt, am eu la dispozitie 40 de minute cu fiecare cititor ca sa ma descopar pe mine, sa ma las imbogatita, sa-mi las sufletul "imbalsamat", vorba unui clasic in viata.
Dragii mei , de maine ma prezint in fata vostra ca Voluntar. Asta carte sunt.
Se spune despre voluntari ca ..de fapt nu sunt niste profesionisti propiu-zisi:), ca rezultatele muncii lor nu sunt mereu clare si transparente si cel mai grav, sunt banuiti de catre unii (mai putin voluntari), ca rispipesc fonduri banesti sau ca in spatele activitatii de voluntariat stau de fapt interese meschine de publicitate personala si nevoi mediocre de recunoastere....
O sa-mi ia ceva vreme, insa o sa mi-o acord, sa va spun ce am inteles eu din voluntariat.
Am inteles ca pot fi disponibila pentru cauze comune, ca pot fi empatica pana peste masura, ca am invatat sa lucrez in echipa si tare-mi plac prieteniile legate cu astfel de prilejuri, o sa va spun despre bucuria numita Let's do it Romania, despre satisfactia lucrului dus la bun sfarsit.
Cat despre Albert Remus Marcu, baietelul pentru care m-am implicat in cel mai grozav lucru din viata mea de pana acum... sper sa am sa va dau doar vesti bune.
Cu bine, "bunii mei"

2 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari de la Cluj pentru activitatea frumoasa ! Va steptam la Cluj pe amandoi , pe tine si pe Cristi ! E vremea sa intrati in...."major league" !
Indiferent de decizie , ramaneti niste oameni frumosi si realizati ! Felicitari !
Un UistBatran

Cri spunea...

Multumim, mi-ati adus un zambet:), sarbatori frumoase

Trimiteți un comentariu

Cuvant inainte

S-au scurs aproape trei luni de cand am luat stiinta despre LDIR. Vorbesc zilnic despre LDIR si functie de cei carora ma adresez , percep diferit fenomenul. Conceptul LDIR s-a metamorfozat in scurt timp si ma ofer voluntar sa ma las surprinsa de tot ce el ar mai putea insemna.
L-am numit , denumit si renumit astfel; actiunde de ecologizare, fenomen psihosocial, un drept la apartenenta, un act de constientizare, un fel Anume de a vorbi copilului tau despre,,,"lume"
Oricare dintre aceste abordari te-a facut sa vibrezi, fii curios, mergi mai departe incearca sa patrunzi singur sensul, rolul si rostul unui astfel de demers. Fa tot ce iti sta in putere ca primavara viitoare sa fie...un pic altfel...mai curata.

Cristina Pustai, Bibliotecar, Scoala Nationala de Gaz Medias. Coordonator ”Let's do it,Romania” la Medias (01.04.2010)

Persoane interesate

 
Copyright (c) 2010 Cristina Pustai. Design by WPThemes Expert
Themes By Buy My Themes And Cheap Conveyancing.